joi, 9 februarie 2017

Astăzi mă duc să-mi văd bunicii...

...pentru că eu îmi iubesc bunicii, chiar şi acum, când nu mai este cool să-ţi iubeşti pensionarii neamului. Pe mine m-au crescut bătrânii familiei atunci când ai mei părinţi abia reuşeau să supravieţuiască financiar, într-un moment de mare criză -- şi m-au crescut bine, cu dragoste.

Când a murit Teo, bunicul din partea tatălui, eu nu am prea ştiut cum să încasez lovitura. Eram în liceu şi eram un copil-problemă pe atunci. Abia acum realizez că putea să mai fie aici şi să mă amuze cu glumele lui simpatice şi temperamentul atât de coleric încât era haios. Azi îi mai am pe cei din partea mamei şi o bunică din partea tatălui.

Hei, Teo, see you when I see you.
Nu ştiu cum au crescut alţii şi ce fel de legături există în familiile lor, dar eu nu voi putea niciodată să-mi supăr, înjur ori dispreţuiesc bunicii. Le port doar respect şi simt pentru ei numai iubire, drept recompensă pentru unele dintre cele mai frumoase clipe ale copilăriei mele.

Sper să fiu şi eu un bunic meseriaş cândva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu